Dublă hernie de disc, fibromialgie – Paraschiv Gabriela

Nu stiu cum aş putea intitula aceste rânduri: declaraţie , mărturie ? mai degrabă “Scrisoare de mulţumire” !
Mă numesc Paraschiv Gabriela şi am 49 de ani, am făcut cunostinţă cu terapia bowen acum doi ani, când viaţa mea devenise tot mai greu de trăit. Eram diagnosticată cu dublă hernie de disc, cu complicaţii neurologice, am urmat un tratament clasic care a reuşit să mă recupereze fizic parţial, dar psihic de abia începea calvarul: nu mai puteam dormi, eram depresivă, aveam dureri în toate articulaţiile şi nu mai puteam să merg, am fost la reumatologie şi am primit diagnosticul de fibromialgie şi tratamentul pe masura afecţiunii. Trebuia zilnic să înghit un pumn de medicamente, antiinflamatoare, neuroleptice, somnifere, antidepresive. Viaţa aceea mi se parea de netrăit având în vedere că starea mea se agrava în loc să se amelioreze. M-am rugat să găsesc o altă soluţie căci aceasta îmi era foarte clar că nu va avea un rezultat favorabil pentru mine. Am început să caut şi o prietenă mi-a recomandat cabinetul doamnei Lucia Niţă.
Am găsit aici ceea ce nici măcar nu îndrăzneam să cred că există: terapia Bowen, era o
necunoscută pentru mine, dar mi s-a explicat în ce constă şi cum funcţionează. M-am agăţat ca de o ultimă speranţă, şi aşteptările mele nu au fost zadarnice. Eram dependentă de medicamente care nu mă ajutau cu nimic, de abia putem să merg şi nu exista un loc din mine care să nu ma doară, începând cu degetele de la picioare şi terminând cu articulaţiile temporo – mandibulare.
Am început tratamentul şi starea mea s-a modificat de la o săptămână la alta, organismul meu lupta singur fără otrăvuri şi chimicale. Singur a hotărât ordinea în care se ameliorau afecţiunile mele, şi uşor, uşor mi-am dat seama că m-am vindecat şi de afecţiuni mai vechi pe care mă obişnuisem să le am şi cu care am crezut că voi convieţui până la moarte. Astăzi nu mai iau nici un fel de medicament şi viaţa mea decurge normal, muncesc cel puţin 10 ore pe zi şi multe din problemele mele sunt o amintire, merg câte 3 km pe zi, cu toate că acum 3 ani neurochirurgul mi-a spus că nu voi mai merge decât cu orteză la picior. (Click aici pentru mărturia completă)

Comments are closed.